Către un îngeraş

            Mama ,azi am văzut un înger ,un înger .Am crezut că eşti tu ,îţi semăna atât de mult !Ochii mari căprui închis ce lăsau doar o mică raza de soare să se joace în ei îmi aminteau de tine ,mama! .Şi părul ,acel păr castaniu drept ,ce îi acoperea spatele,era al tău !

          Mâinile lungi cu degete albe au împrăştiat parfum atunci când trecuse pe lângă mine .Se aşeză la câteva mese  cu privirea spre grupul ,unde mă aflăm şi eu .Prezenţa sumbră şi aerul rece ce îl inspiră prin ţinuta neagră şi privirea aspră ,arăta un suflet chinuit ,prins în dorul pierderii cuiva drag .Parcă erai tu mama, atunci când veneai acasă ,te aşezai la masă si te odihneai cu ochii deschişi,în liniştea rămasă.

          Am privit-o minute în şir .Ea privea în gol peretele şi aştepta.Îmi plăcea la ea cum trăia tăcerea din acel zgomot ,cum se bucura de aerul proaspăt din acel văzduh de fum ,atunci când intra cineva pe uşa.

          Îşi luase un ceai .Cât de fin mânuia ceaşca!Atunci am crezut că eşti chiar tu şi ai venit să mă vezi .

          Ruptă din lumea ei pentru câteva clipe ,aruncă lângă ceaşcă câţiva bănuţi ,se ridică de la masă şi ieşi afară lăsând să între pentru câteva clipe un firicel cald de 8 Martie.

         Chelneriţă strânse repede tot ce lăsase ,pregătind masă pentru un alt –om . Buimac am ieşit după ea dar o rătăcisem.

         Până la urmă toţi murim ,mama mai fericiţi sau mai dezamăgiţi că nu am reuşit să prindem din urmă ,femeia pe care o iubeam atât de mult şi după care am plâns prea puţin .

Munteanu Maria Teodora,clasa aIX-a C